duminică, 24 iunie 2007
Cronica Cenaclului de Seară
Monica Mureşan sau drama telopoemelor de atelier
Frunza de stejar a Cenaclului de Seară
“Cine nu vede provoacă pe cine vrea,
iar cine Vede rămâne cu cine poate”
(Ioan Raţiu)
Sâmbătă, 23.06.2007, cu mult înainte de orele 17.30, iubitorii de poezie s-au reîntâlnit în Rotonda 13 a Muzeului Literaturii Române, loc pus la dispoziţia noastră de directorul M L R, maestrul Dan Alexandru Condeescu.
De data aceasta am avut-o ca invitat pe poeta Monica Mureşan care a adus după cum se destăinuia la începutul sesiunii de cenaclu, „lucruri proaspete, din atelier”.
Deşi la o primă lectură poemele par simple, cu multe lucruri în plus, ele sunt totuşi închegate, având idei bine definite şi, dincolo de forma firească a exprimării, ironia şi sensurile adiacente, nu de puţine ori, mister.
Poeta Monica Mureşan a ajuns la nivelul la care lucrează mai puţin cu instrumentar estetic îndreptându-se mai mult către partea metafizică a poemelor.
Dar ...
Conu Marius este de părere că s-a citit foarte mult. Mult material poetic. Titlurile vor să transmită un mesaj, o joacă a cotidianului, care din păcate nu este susţinută. Utilizarea anumitor cuvinte în poeme denotă o formă de superficialitate legată de o dorinţă uşoară de a epata. Hibridismul utilizat de poetă poate fi sau nu fericit ales. De multe ori poemele seamănă cu o înlănţuire de epitete care nu spune nimic. Discursivitatea constatativă a acestor înşiruiri nu este susţinută prin nimic nou, dar creează o stare de nelămurire abisală. Faptul că nu este nici poezie nici proză, generează cititorului o problemă de interpretare: cât de sincer/curajos este autorul? Este prea multă jurnalistică în text, ceea ce face ca gestul artistic al poetei să depăşească rareori „ştirile de la ora 5 pm”. Revolta doar uşor constatativă şi titlurile continuate în paranteză dau impresia ori a unei stări de interiorizare a autorului ori a unei nesiguranţe gestionată nefericit de către poetă. Per ansamblu textele sunt artificiale.
Nici Alexandru Ciocioi nu a fost încântat de texte. După părerea dumnealui, în materialul prezentat sunt foarte multe pasaje de la care ar trebui să înceapă de fapt poezia.
În acelaşi context, Petre Flueraşu nu este de acord cu motto-ul ales de poetă, consideră că repetiţiile sunt obositoare, că este foarte greu de citit stilul greoi al materialului prezentat. Multe dintre ele sunt un mozaic de cugetări din popor cu umorul ratat. Poeta de fapt face un joc cu cititorul, dar nu există nici o senzaţie de atracţie în ideile uzate folosite de poetă. După părerea lui Petre, biografismul nu înseamnă poezie, iar un clişeu reinterpretat dă un clişeu prost.
Domnul Florin Grigoriu crede că autoarea a vrut să supere cititorul prin folosirea clişeelor care dau de fapt culoare poemelor. În totalitatea cuvintelor care supără, Monica Mureşan foloseşte totuşi şi lucruri frumoase, chiar dacă sunt legate de biografie. Autoarea face trimiteri, paradoxuri, cu o autoironie demnă de lăudat. Într-unul din poeme, ea face un întreg testament, în altul sugerează sărbătoarea pogorârii Sfântului Duh prin sintagma „totul se schimbă în a cincizecea zi”. Desigur mai sunt şi lucruri care trebuie îndreptate.
Domnul Ioan Raţiu, un pic supărat pe superficialitatea cu care antevorbitorii săi au tratat poemele Monicăi Mureşan, a restabilit adevărul, menţionând cele trei aspecte pe care el le-a identificat în poemele prezentate: preţiozitatea Cuvântului, realismul existenţial şi legăturile care ies din tipar. După părerea domniei sale, Monica ne-a pus în scenă drama îndepărtării şi bucuria apropierii Omului de Adevăr. Forţând puţin imaginea, cu referire la unul dintre poeme, Ioan Raţiu spune: „câţi dintre noi facem (forţând viaţa) acea eroare subiectivă de a nu vedea că aceste cuvinte se colorează de la sine. Nu este nevoie să le înăbuşim cu inutilitatea neînţelegerii sau neputinţei noastre de exprimare.”
Cuvântul în poezia Monicăi Mureşan este utilizat în toate sensurile, arătând că singurătatea doare, ca şi iubirea neîmplinită, sau ca o iubire a neîmplinirii.
Având în vedere că cineva din sală nu ştia cu exactitate ce înseamnă morenă şi oximoron, Florin Grigoriu a subliniat că poezia trece ca un gheţar prin poet şi lasă în sinele lui morene în care poetul descoperă alte universuri, altă curgere a timpului, altă nuanţă a cuvintelor morenă şi oximoron. Nu-i aşa, Andrei?
Liliana Hanganu consideră că există foarte multe legături între cele două grupaje de poeme prezentate. Se află în ele mici scenete, drame pe care le trăim zilnic, prezentate într-un limbaj cotidian, combinat cu un limbaj sofisticat, loc de unde apare oximoronul (nu-i aşa, Andrei?) şi poate de aici vine aparenţa de jurnalism. Monica utilizează cu succes jocurile de cuvinte şi de situaţii, jocul făcut prin schimbarea categoriilor gramaticale ale cuvintelor, toate acestea aducând o notă de autoironie, ironie, sarcasm. Impresia generală este a unui personaj care dialoghează cu sine. Cheia celor două grupaje este de fapt „artă pentru artă”.
Iulian Geantă este nelămurit de numele pe care ar trebui să le primească poemele prezentate, întrucât ele nu fac parte nici din poezia pe care o scriu poeţii, nici din proza pe care o scriu prozatorii. Poemele nu au, după părerea sa, conţinut, însă au imagini fade, care nu îl atrag.
Alexandru Priboieni crede că în poemele Monicăi sunt foarte multe trimiteri, printre care şi una către „Ana lui Manole”. Nimic durabil nu se poate obţine fără un sacrificiu.
A vorbit şi Doina Ghiţescu. „Sunt mai bune cărţile de proză ale Monicăi, îmi place proza, ea se simte bine în poem de proză”.
Partea a doua a cenaclului a fost susţinută de domnul Alexandru Ciocioi, care a recitat din poemele lui Nichita Stănescu, de domnul Florin Grigoriu, care ne-a prezentat afişul expoziţiei pictorului Ciocoiu Emil, şi de Andrei Petre Flueraşu, care ne-a prezentat câteva cărţi scrise de Haruki Murakami. Mare poet, mare caracter.
Din cauza caniculei, partea a treia n-a mai avut loc, aşa că, pe la orele 21.00 ne-am despărţit de Rotonda 13...
...unde sâmbăta viitoare ne vom întâlni cu Anne Marie Bejliu, la orele 17.30. Pentru cei care doresc, în data de 07.07.07 se va face o deplasare la Cluj, unde Anne Marie îşi lansează cartea, la Librăria Diverta Universităţii. Pentru detalii sunteţi rugaţi să luaţi legătura cu autoarea.
Clipa dă Sens!
Vă salută, din spatele monitorului,
Ioan Gabriel Puşcă Lupişor
De data aceasta am avut-o ca invitat pe poeta Monica Mureşan care a adus după cum se destăinuia la începutul sesiunii de cenaclu, „lucruri proaspete, din atelier”.
Deşi la o primă lectură poemele par simple, cu multe lucruri în plus, ele sunt totuşi închegate, având idei bine definite şi, dincolo de forma firească a exprimării, ironia şi sensurile adiacente, nu de puţine ori, mister.
Poeta Monica Mureşan a ajuns la nivelul la care lucrează mai puţin cu instrumentar estetic îndreptându-se mai mult către partea metafizică a poemelor.
Dar ...
Conu Marius este de părere că s-a citit foarte mult. Mult material poetic. Titlurile vor să transmită un mesaj, o joacă a cotidianului, care din păcate nu este susţinută. Utilizarea anumitor cuvinte în poeme denotă o formă de superficialitate legată de o dorinţă uşoară de a epata. Hibridismul utilizat de poetă poate fi sau nu fericit ales. De multe ori poemele seamănă cu o înlănţuire de epitete care nu spune nimic. Discursivitatea constatativă a acestor înşiruiri nu este susţinută prin nimic nou, dar creează o stare de nelămurire abisală. Faptul că nu este nici poezie nici proză, generează cititorului o problemă de interpretare: cât de sincer/curajos este autorul? Este prea multă jurnalistică în text, ceea ce face ca gestul artistic al poetei să depăşească rareori „ştirile de la ora 5 pm”. Revolta doar uşor constatativă şi titlurile continuate în paranteză dau impresia ori a unei stări de interiorizare a autorului ori a unei nesiguranţe gestionată nefericit de către poetă. Per ansamblu textele sunt artificiale.
Nici Alexandru Ciocioi nu a fost încântat de texte. După părerea dumnealui, în materialul prezentat sunt foarte multe pasaje de la care ar trebui să înceapă de fapt poezia.
În acelaşi context, Petre Flueraşu nu este de acord cu motto-ul ales de poetă, consideră că repetiţiile sunt obositoare, că este foarte greu de citit stilul greoi al materialului prezentat. Multe dintre ele sunt un mozaic de cugetări din popor cu umorul ratat. Poeta de fapt face un joc cu cititorul, dar nu există nici o senzaţie de atracţie în ideile uzate folosite de poetă. După părerea lui Petre, biografismul nu înseamnă poezie, iar un clişeu reinterpretat dă un clişeu prost.
Domnul Florin Grigoriu crede că autoarea a vrut să supere cititorul prin folosirea clişeelor care dau de fapt culoare poemelor. În totalitatea cuvintelor care supără, Monica Mureşan foloseşte totuşi şi lucruri frumoase, chiar dacă sunt legate de biografie. Autoarea face trimiteri, paradoxuri, cu o autoironie demnă de lăudat. Într-unul din poeme, ea face un întreg testament, în altul sugerează sărbătoarea pogorârii Sfântului Duh prin sintagma „totul se schimbă în a cincizecea zi”. Desigur mai sunt şi lucruri care trebuie îndreptate.
Domnul Ioan Raţiu, un pic supărat pe superficialitatea cu care antevorbitorii săi au tratat poemele Monicăi Mureşan, a restabilit adevărul, menţionând cele trei aspecte pe care el le-a identificat în poemele prezentate: preţiozitatea Cuvântului, realismul existenţial şi legăturile care ies din tipar. După părerea domniei sale, Monica ne-a pus în scenă drama îndepărtării şi bucuria apropierii Omului de Adevăr. Forţând puţin imaginea, cu referire la unul dintre poeme, Ioan Raţiu spune: „câţi dintre noi facem (forţând viaţa) acea eroare subiectivă de a nu vedea că aceste cuvinte se colorează de la sine. Nu este nevoie să le înăbuşim cu inutilitatea neînţelegerii sau neputinţei noastre de exprimare.”
Cuvântul în poezia Monicăi Mureşan este utilizat în toate sensurile, arătând că singurătatea doare, ca şi iubirea neîmplinită, sau ca o iubire a neîmplinirii.
Având în vedere că cineva din sală nu ştia cu exactitate ce înseamnă morenă şi oximoron, Florin Grigoriu a subliniat că poezia trece ca un gheţar prin poet şi lasă în sinele lui morene în care poetul descoperă alte universuri, altă curgere a timpului, altă nuanţă a cuvintelor morenă şi oximoron. Nu-i aşa, Andrei?
Liliana Hanganu consideră că există foarte multe legături între cele două grupaje de poeme prezentate. Se află în ele mici scenete, drame pe care le trăim zilnic, prezentate într-un limbaj cotidian, combinat cu un limbaj sofisticat, loc de unde apare oximoronul (nu-i aşa, Andrei?) şi poate de aici vine aparenţa de jurnalism. Monica utilizează cu succes jocurile de cuvinte şi de situaţii, jocul făcut prin schimbarea categoriilor gramaticale ale cuvintelor, toate acestea aducând o notă de autoironie, ironie, sarcasm. Impresia generală este a unui personaj care dialoghează cu sine. Cheia celor două grupaje este de fapt „artă pentru artă”.
Iulian Geantă este nelămurit de numele pe care ar trebui să le primească poemele prezentate, întrucât ele nu fac parte nici din poezia pe care o scriu poeţii, nici din proza pe care o scriu prozatorii. Poemele nu au, după părerea sa, conţinut, însă au imagini fade, care nu îl atrag.
Alexandru Priboieni crede că în poemele Monicăi sunt foarte multe trimiteri, printre care şi una către „Ana lui Manole”. Nimic durabil nu se poate obţine fără un sacrificiu.
A vorbit şi Doina Ghiţescu. „Sunt mai bune cărţile de proză ale Monicăi, îmi place proza, ea se simte bine în poem de proză”.
Partea a doua a cenaclului a fost susţinută de domnul Alexandru Ciocioi, care a recitat din poemele lui Nichita Stănescu, de domnul Florin Grigoriu, care ne-a prezentat afişul expoziţiei pictorului Ciocoiu Emil, şi de Andrei Petre Flueraşu, care ne-a prezentat câteva cărţi scrise de Haruki Murakami. Mare poet, mare caracter.
Din cauza caniculei, partea a treia n-a mai avut loc, aşa că, pe la orele 21.00 ne-am despărţit de Rotonda 13...
...unde sâmbăta viitoare ne vom întâlni cu Anne Marie Bejliu, la orele 17.30. Pentru cei care doresc, în data de 07.07.07 se va face o deplasare la Cluj, unde Anne Marie îşi lansează cartea, la Librăria Diverta Universităţii. Pentru detalii sunteţi rugaţi să luaţi legătura cu autoarea.
Clipa dă Sens!
Vă salută, din spatele monitorului,
Ioan Gabriel Puşcă Lupişor
Etichete:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Turneu de lansare de carte
Parteneri ADSUM
Proiecte Marca ADSUM
“Eminescu la Mânăstirea Văratec”
Insignă Facebook ADSUM
Facebook Badge CDS
Facebook Badge Revista ZIP
Abonați-vă la
Postări
Comentarii
BlogRoll
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu