duminică, 17 iunie 2007
Violeta Stika
CARPE DIEM!
Un greier cam şui
Umbla hai-hui
Printre flori in balcon ..
Şi fredona cam aşa..
"Carpe Diem, Carpe Diem..."
Eu neştiind
limba greierească,
L-am dus în iarbă
Să mai crească..
Iar el nebun,
A dat un tun
Pe alt balcon ..
Nici până azi ..n-am înteles,
De ce puştii de la şapte
Petrec noapte de noapte ?
O LACRIMĂ ÎN GÂND
Ce poţi să spui in noaptea
Când totul te doboară
Şi parcă cerul lumii
Pe tine a căzut ?
Ce poţi să spui, când toate
Se pare c-au fost spuse
Si parcă, dintre toate,
Nimic n-a fost crezut?
Ce poţi să dai tu lumii,
Când toate-au fost pierdute,
In lumi pe care gândul
Nu poate să le stie ?
Ce poţi să dai tu zilei,
Când toate se destramă
Şi vechea alergare
O ia de la-nceput ?
Ce poţi să dai tu serii ,
Când dorul te-nconvoaie
Şi un amurg răsare
În clipe ce au trecut ?
Ce poţi să ceri tu nopţii,
Când toate-au să te doară
Şi stelele-s vândute
Pe pulbere de vis ?
Când zorii or să vină
Peste pământul nins,
Ce spui şi dai vor fi doar
O lacrimă senina.
OGLINDA RĂSTURNATĂ
Dacă stai vertical, dai cu fruntea de cer,
Şi ca într-un miracol toate visele pier.
Dacă stai aplecat ,dai cu fruntea de ape ,
Şi de cerbii bătrâni ce-au venit să se-adape.
Dacă stai în genunchi, dai cu fruntea de pietre,
Ce-ai să crezi că sunt stele între unde strivite,
Dacă stai vertical, ai să afli curând
Cum un vis, poate fi o sclipire de gând.
Dacă stai... oare cine sa-ţi spună să ştii
Cum să dai vamă vieţii printre clipe târzii ?
Sa poţi trece de ape şi de pietrele ei ?
Dacă stai vertical totuşi, şti-vei ce vrei.
ŞI GATA
Şi gata ..
Visele se opresc aici..
Se duc să doarmă puţin ,
Pâna când totul va fi uitat.
Şi când se vor trezi …
Nu o vor lua de le capăt.
Vor merge poate
Prin freamatul clipelor
Şi pe aripi de pasăre
Dincolo de lume
Şi de cer .
DOR DE VISE...
Eşti dorul meu de dor de toamnă
Şi dor de ce-aş fi vrut să fiu
De aş dori şi mi-ar fi teamă
De dor, în ceasul cel târziu.
Eşti dorul meu pentru cuvânt
Ce nerostit imi stă sub pleoape.
Eşti dorul meu...Ascuns în gând ..
Eşti dorul meu de vise date .
ŞI NINGE…
Şi ninge..
Cu flori de castani
Sau fulgi de zăpadă?
Şi ninge..
Peste gândul meu
Pierdut hoinar,
Scăpat din timp
În clipa ce-o să vină.
Şi ninge….
Peste gândul nerostit
În clipa ce-a trecut.
TEAMĂ
Şi luăm lumina ,dar uităm s-o dăm,
Chiar de ulciorul este plin de stele .
Sau, ne e teamă sa n-o bea în treacăt ,
Un însetat de taine efemere.
Şi suntem zei şi poate neputinţă,
În unda strălucirii din adânc.
Dăm viaţa, pe o clipă fără nume ,
Şi ne-nchinăm la dorul de cuvânt.
Şi de-am să fur o clipă veşniciei
Ca un tâlhar la margine de drum,
Tot teama mă va-ntoarce tremurând.
În dor de dor, peste dorinţa vie,
CITAT
Marin Sorescu a existat.
Dar a plecat
Să mai dea gândurile …
Lăsând nerăspunsă întrebarea
’’Ce-ai lua cu tine dacă?”…
Îl caut intre Rai si Iad,
Pe sub stelele clipind
Peste câmpuri şerpuitoare
spre munţi .
Îl caut…
Printre umbrele nopţii
Ce se furişează
Cu o pictură sub braţ,
În spatele Statuii
Izbită de spuma mării,
Culegându-i lacrimile
de pe piatră.
Marin Sorescu este.
MIRARE
A ars ca o creangă de alun
ratacită într-o pădure plină de brazi,
unde se rostogoleau conuri
mirate de arderea ei :
"de unde atâta tristeţe în cenuşă?"
Texte lecturate la Cenaclul de seară din 16.06.2007
Etichete:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Turneu de lansare de carte
Parteneri ADSUM
Proiecte Marca ADSUM
“Eminescu la Mânăstirea Văratec”
Insignă Facebook ADSUM
Facebook Badge CDS
Facebook Badge Revista ZIP
Abonați-vă la
Postări
Comentarii
BlogRoll
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu